Director Ministerul Economiei: Trebuie redeschise unele mine inchise.

 Director Ministerul Economiei: Trebuie redeschise unele mine închise.

Multe dintre resursele subterane ale României sunt "cantonate" în cariere miniere închise, care trebuie redeschise, spune Sorin Găman, director general adjunct al Direcției generale de resurse minerale din Ministerul Economiei.

"Am inchis 550 de mine in ultimii ani, din cauza ineficiențelor economice si tehnologiilor invechite, dar tehnologiile au avansat. Sunt mulți care vor să investească in acest domeniu.

Noua lege a minelor va prevede si redeschiderea unor mine. Credem că noua lege trebuie aprobată in regim de urgență, pentru că multe resurse ale Romaniei sunt in mine inchise, halde de steril si iazuri de decantare", a spus Găman intr-o conferință de profil.El a adăugat că in noua lege a minelor vor fi definite o serie de "resurse strategice", fără să le enumere, dar care vor avea un "anumit" regim de exploatare si valorificare.

"Incercăm să corectăm ce in 11 ani s-a schimbat la nivel intern si european, credeam că asta este prioritar", a mai spus Găman.De asemenea, noua lege a minelor va conține prevederi prin care exploatările miniere vor trebui să țină cont de interesele comunităților locale.

Companiile de servicii de externalizare vor angaja în 2 ani, în România, peste 4.000 de persoane

Companiile de servicii de externalizare pentru afaceri vin in Romania pentru ajutoarele de stat pe care le primesc pentru deschiderea de noi facilități si crearea de locuri de muncă, iar in următorii doi ani noii veniți pe piața locală ar urma să angajeze minim 4.000 de persoane. "In ultimele luni, atat companiile existente din domeniul BPO (Business Process Outsourcing) si SSC (Shared Service Outsourcing), dar si companii noi se extind in Romania. Acestea nu vin doar pentru forța de muncă ieftină, ci vin pentru facilitățile pe care le primesc de la stat, pentru crearea de noi afaceri si noi locuri de muncă. Anul trecut, ajutoarele acordate de stat pentru acest domeniu s-au ridicat la 50 milioane euro, iar pentru acest an fondurile disponibile ajung la 35 milioane euro pentru companii de IT, BPO sau alte astfel de servicii", a declarat joi Marius Scuta, seful departamentului de birouri al JLL.

El a arătat că de aceste facilități beneficiază pe an cam 5 companii, desi lista celor care ar dori să obțină ajutor de stat este mult mai mare.

Companiile de BPO si de SSC reprezintă printre cei mai importanți chiriasi ai clădirilor de birouri atat din Bucuresti, cat si din marile orase din țară, fiind si printre cei mai mari angajatori din ultimii ani.

"In prezent discutăm cu jucători de pe aceste domenii care ar vrea să intre in Romania si care ar urma să angajeze 4.000 de persoane in următorii doi ani. Dacă mai punem la socoteală si companiile existente deja si care se extind in continuare, vom vedea că acest domeniu va angaja in perioada care urmează un număr mare de oameni", a declarat Răzvan Iorgu, managing director CBRE Romania.

Reprezentanții consultanților imobiliari, dar si ai dezvoltatorilor apreciază că Romania a devenit din nou atractivă pentru companii si investitori, fiind următoarea țintă a acestora, după Polonia. "Romania este acum destinația preferată a companiilor, după Polonia. Bucurestiul este acum mult mai ieftin decat Varsovia si chiar decat alte orase secundare din Polonia. Avand in vedere condițiile pe care le oferă Romania nu văd niciun motiv pentru care companiile să nu vină pe o piață mai ieftină", a declarat David Hay, directorul executiv pentru Romania, Ungaria si Letonia AFI Europe.

AFI Europe dezvoltă complexul de birouri AFI Park de langă centrul comercial AFI Cotroceni, unde mai mult dintre chiriasi sunt din domeniul IT sau BPO.

"Aceste companii vor fi ținta noastră si pentru complexul de birouri pe care vrem să il  rezvoltăm in zona Progresului (pe fosta platformă Inox, n.r.). Dar nu mă astept ca evoluția acestor companii să dureze la nesfarsit, de aceea, la acest proiect vom veni cu chirii mai mici decat in AFI Park", a adăugat Hay.

Pe de altă parte, Randy Tharp, managing director al companiei Epstein Architecture & Engineering in Romania, a arătat că unele clădiri incadrate in clasa A din Romania nu au aceeasi calitate ca cele din alte țări, ceea ce ar duce la dificultăți in atragerea de chiriasi.

"Cand vin companii din străinătate care sunt obisnuite cu clădirile de clasa A, de calitate, pot să-si dea foarte repede seama care din cele din Romania au aceeasi calitate sau care sunt doar promovate ca fiind de clasa A. De aceea acestea răman fără chiriasi", a spus Tharp.

In viziunea sa, in viitor dezvoltatorii vor trebui să se axeze pe dezvoltarea de clădiri de birouri si in afara Bucurestiului sau a oraselor mari, considerand că aceste piețe au potențial pe termen lung.

Drama industriei ucrainene care “timp de 20 de ani a cumparat iahturi si palate in loc sa se modernizeze”

Drama industriei ucrainene care “timp de 20 de ani a cumpărat iahturi si palate în loc să

se modernizeze”

Pentru Pavel Cesnek, viitorul uzinei sale de locomotive se decide peste graniță, in Rusia. El este seful Luganskteplovoz, din orasul Lugansk, si conduce o uzină cu rădăcini sovietice unde 6.500 de persoane construiesc locomotive vandute in principal către Căile Ferate Rusesti. Ca mulți oameni de afaceri din zonele de est ale Ucrainei, Cesnek se teme că guvernul proeuropean de la Kiev va determina Kremlinul să impună restricții comerciale care pot distruge industria invechită a Ucrainei, scrie Bloomberg intr-un articol in care atrage atenția asupra efectelor pe care le-ar avea asupra industriei ucrainene, legată strans de piața rusească, un eventual război economic cu Rusia.

“Legăturile comerciale cu Rusia aduc o intrebare existențială: a fi sau a nu fi. Fără Rusia, totul s-ar prăbusi, pentru mine, pentru muncitorii mei, pentru proprietar”, a spus Czech.

Presedintele Rusiei Vladimir Putin amenință că va bloca importurile din Ucraina in incercarea de a sabota planurile vecinului de a se apropia, inclusiv comercial, de UE. Linistea din estul Ucrainei, ale cărui uzine producătoare de metale si utilaje sunt dependente de cererea de peste graniță, este perturbată de separatisti pro-rusi, care au ocupat clădiri guvernamentale si au luat ostateci.

In regiunile estice Lugansk, Donețk, Harkov si Dnepropetrovsk locuieste 28% din populația de 45 de milioane a Ucrainei, insă uzinele de aici acoperă jumătate din producția industrială a țării.

Lugansk isi trimite 70% din exporturi in Rusia.

“Piețele noastre sunt in est. Bună sau rea, aceasta este realitatea. Nu este o coincidență că Ucraina de vest este pro-europeană. Ei nu produc nimic acolo”, spune Eduard Lozovskyy, care a fost vice-guvernator al Lugansk pană cand noul guvern de la Kiev l-a inlocuit luna trecută.

In regiunea Donețk isi are fabricile Metinvest, cel mai mare producător de oțel al țării, deținut de Rinat Akhmetov, cel mai bogat ucrainean, cu o avere de aproape 12 miliarde de dolari. In economia provinciilor din vest predomină agricultura si serviciile, inclusiv turismul si tehnologia informației.

Ucraina îsi trimite aproximativ un sfert din exporturi în Rusia

Economia ucraineană, care a indurat două recesiuni după 2008, are deja in față o recesiune despre care guvernul spună că va sterge 3% din PIB anul acesta. Ucraina asteaptă să primească accesul la finanțare externă pe doi ani de 27 miliarde de dolari, mare parte din bani venind de la FMI, in condițiile in care grivna este la cote minime.

Ucraina isi trimite aproximativ un sfert din exporturi in Rusia si tot un sfert in UE. Putin a cerut oamenilor săi din guvernul de la Moscova să facă planuri pentru inlocuirea importurilor din Ucraina si a avertizat că Rusia nu-si poate ajuta la nesfarsit vecinul cu gaze ieftine si bani.

“Dacă nu pot exporta la Est, in estul Ucrainei s-ar putea instaura o recesiune care ar putea dura mulți ani”, a afirmat Chris Weafer, analist la Macro Advisory.

Rusia a impus interdicții asupra bunurilor ucrainene de mai multe ori in ultimul an, in contextual in care guvernul de Kiev insista pe planurile de a semna un acord de comerț liber cu UE.

Ulterior Ucraina s-a răzgandit, acceptand un bailout de 15 miliarde de dolari de la Rusia pe care Putin l-a retras după inlăturarea de la putere a presedintelui Viktor Ianukovici.

Interzis la dulciuri si brânza ucraineană

Rusia a confiscat o fabrică de dulciuri din Lipetsk, aflată la 370 de kilometri sud de Moscova si aparținand miliardarului Petro Poroshenko, un candidat pro-european la alegerile presedințiale din Ucraina programate pentru 25 mai. Importurile de la fabricile ucrainene ale acestuia au fost interzise. De asemenea, săptămana aceasta Rusia a oprit o mare parte din importurile de branzeturi.

Importurile Rusiei din Ucraina s-au redus cu 12% anul trecut, la 15,8 miliarde dolari, sumă echivalentă cu 5% din totalul importurilor rusesti.

“Dacă Putin inchide granița asa cum a făcut anul trecut, doar că pentru mai mult timp, multe fabrici de aici vor concedia nouă din zece salariați”, a spus Andrei Nedoves, seful ZAO Avtomotozapchast, companie cu 550 de angajați care produce valve pentru industria auto. Uzinele din regiunea Lugansk asigură 40% din locurile de muncă de acolo. Angajații lor castigă cu o treime peste medie.

Ucraina trebuie să-si reformeze baza industrială care datează din era sovietică deoarece nu va putea vinde la nesfarsit produse necompetitive către Rusia, consideră Oleksandr Kendyukhov, seful departamentului de management economic al Universității Tehnice Naționale din Donețk.

“Timp de 20 de ani, industria ucraineană a cumpărat iahturi si palate in loc să se modernizeze. Dependența de piața rusească nu aduce nimic bun deoarece se bazează pe motive politice si nu economice”, notează Kendyukhov.

Cand a respins acordul comercial cu UE in noiembrie, fostul guvern de la Kiev a argumentat prin perioada lungă de ajustare de care Ucraina ar fi avut nevoie pentru modernizarea fabricilor astfel incat aceasta să poată face față concurenței europene. Această perspectivă i-a inspăimantat pe unii.

“Piața noastră este fosta URSS”

“S-ar putea ca viitorul Ucrainei să fie in UE, dar ce voi putea spune muncitorilor mei dacă isi pierd acum locurile de muncă?”, se intreabă Nedoves, presedintele Avtomotozapchast. “Ei nu pot astepta cinci ani investitori noi dacă trebuie să aducă mancare acasă copiiilor chiar azi.” Compania lui Nedoves vinde 95% din producție clienților din Rusia si Belarus, cel mai mare dintre acestia fiind constructorul de camioane Kamaz. La fabrica de locomotive, parte a companiei rusesti Transmashholding, deținută in proporție de 25% de grupul francez Alstom, Cesnek este la fel de pesimist legat de perspectiva reorientării exporturilor ucrainene către vest. El estimează că doar 5-10% din fabricile din Lugansk produc bunuri care s-ar putea vinde in Europa.“Obiectivul de a vinde in Europa nu ține cont de realitate. Piața noastră este fosta URSS.”

Reportaj ZF la fratele de suferinta al Oltchim

Reportaj ZF la fratele de suferință al Oltchim: Uzinele Sodice Govora, unul dintre puținele combinate chimice care si-au majorat producția în ultimii ani si vrea să se scuture de pierderi

Când vizitezi Uzinele Sodice Govora (USG), cel mai mare producător de sodă calcinată din România, primul lucru care te uimeste este apropierea de combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea. Cele două uzine sunt practic despărțite de un singur drum de câțiva metri lățime si îsi împart „frățeste“ saramura de la Salrom, aburul de la CET Govora precum si rețeaua de canalizare.

„Muntele“ de calcar din curtea fabricii si rezervoarele gigant umplute cu saramură scot in evidență dimensiunea activității Uzinelor Sodice Govora. Una dintre clădirile uzinei era pană de curand cea mai inaltă clădire din oras, halele de producție ale companiei se intind pe 55 de hectare, iar iazul de decantare de pe malul drept al Oltului, unde se depozitează slamul rezultat din procesul de producție, se intinde pe 160 de hectare.

„Calcarul impreună cu antracitul urcă pe bandă unde se face dozarea lor pană ajung la cuptoare. Saramura brută pe care o primim de la Ocnele Mari o depozităm in rezervoare si de acolo merge in instalația de purificare si este pompată in instalația de absorție - distilație. Tot aici este instalația de cuptoare unde este arsă piatra si rezultă oxidul de calciu care se transformă in lapte de var cu apă si este pompat mai departe pentru procesul tehnologic. Apoi bicarbonatul de sodiu merge pe filtru bandă unde se separă de apă si este adus in calcinatoryiunde rezultă soda calcinată. Diferența dintre chimia organică si cea anorganică este că la cea organică deseurile se depun si sunt cărate cu lopata (ca in cazul USG - n.red.), iar la cea anorganică se evaporă. De aceea la Oltchim este curat tot timpul“, ne explică unul dintre directorii companiei in timp ce ne indreptăm spre primele secții de producție din combinat.

USG dispune de o cameră de comandă, care este inima procesului tehnologic, unde sunt monitorizați toți parametrii, precum temperaturi, presiuni, debite, concentrații si un laborator unde se analizează si controlează parametrii chimici la nivelul fluxului de fabricație.

Atat Oltchim, cat si USG au fost greu incercate in ultimii ani de pierderile cu care s-au confruntat, USG fiind in urmă cu un an pe punctul de a-si inchide activitatea din cauza protestelor salariaților si a problemelor in alimentarea cu abur si saramură cauzate de intrarea in insolvență a Oltchim.

„In aprilie anul trecut aici era un haos total, angajații erau in greva foamei si aproape s-a oprit fabrica, iar seful nostru a zis ≪gata, nu suntem siguri ce o să se intample, nu mai avem incredere in viitorul companiei≫ si s-a pus stop la investiții. Intre timp am adus businessul pe calea normală, am făcut restructurări si mai avem de făcut, am făcut economii mari la cheltuieli si mai facem“, spune polonezul Witold Urbanowski, care de aproape un an conduce operațiunile companiei de pe poziția de director general.

Cu o nouă conducere, numită la finele lunii aprilie din 2013, USG a reusit in ultimele luni să negocieze contracte pe termen lung cu principalii furnizori si a trecut printr-un proces dur de restructurare, in condițiile in care polonezii de la Ciech care controlează din 2006 combinatul, si-au pierdut răbdarea si s-au hotărat să aducă activitatea pe profit. Desi producția de sodă a USG a crescut constant de la preluarea companiei de către Ciech, majorandu-se cu 80% pană anul trecut, la circa 430.000 de tone, polonezii n-au simțit incă gustul profitului.

In 2012 USG a obținut afaceri record, de 330 mil. lei (75,8 mil. euro), dar si pierderi in crestere cu 60%, de 56 mil. lei (12,9 mil. euro). In primele nouă luni din 2013 compania a avut vanzări de 228 mil. lei (51,3 mil. euro), mai mici cu 8,6% din cauza prețurilor in scădere la sodă, iar pierderile au urcat la 79 mil. lei (17,8 mil. euro).

Spre comparație, Oltchim a avut in 2013 vanzări de aproape 500 mil. lei, dar a funcționat numai la 20% din capacitate.

In ciuda disponibilizărilor din ultimii ani de la cele două combinate chimice, economia si locurile de muncă din județ continuă să se sprijine pe cele două companii, care au rămas cei mai mari angajatori din Ramnicu Valcea.

Spre deosebire de Oltchim, USG funcționează in momentul de față aproape de capacitatea maximă de producție, pierderile din ultimii ani fiind puse de polonezi pe seama capacității incă reduse a fabricii care nu-i permite să realizeze economii de scară si a lipsei măsurilor de optimizare a costurilor din partea vechiului management al companiei.

USG a rămas ultima fabrică de sodă calcinată din Romania, in condițiile in care Upsom Ocna Mures, cea mai veche unitate, cu o istorie de peste 100 de ani, a intrat in 2010 in faliment după ce a trecut prin mai multe privatizări nereusite, ultima cu indienii de la GHCL.

Angajații USG se mandresc cu faptul că fabrica de sodă la care lucrează a fost prima unitate construită pe platforma industrială din Ramnicu Valcea, in 1959, dată la care Oltchim nu se inființase incă. Inainte de ’89 USG ajunsese un gigant cu 3.600 de angajați, mai mult decat avea Oltchim inainte de criză, iar pe fondul cererii ridicate fabrica funcționa cu două unități de producție față de una singură in momentul de față.

In plus, compania realiza si alte produse, precum soda caustică, la care a renunțat din cauza tehnologiei invechite, si dispunea de o instalație de site moleculare care se folosesc in separarea diferitelor extracții ale petrolului, produs utilizat de toate combinatele petrochimice de pe plan local, care s-au inchis treptat după 1989.

Activitatea era una integrată, in atelierul mecanic al uzinei lucrand la acea vreme circa 200 de oameni care realizau de la zero piesele de care combinatul avea nevoie, fabrica dispunand si de turnătorie proprie. USG avea de asemenea un parc de vagoane bogat si un parc auto extins, iar pană la venirea Oltchim pe platformă CET Govora era parte integrantă a USG.

Pe plan intern cererea de sodă era susținută pană in 1989 in primul rand de fabricile de sticlă care funcționau la acea vreme, dar si de fabricile de detergenți sau de industria metalurgică si industria usoară. In industria sticlei soda produsă la USG este utilizată ca materie primă impreună cu nisipul, care se ard in cuptor si rezultă sticla. In metalurgie soda calcinată este folosită in compoziția metalelor pentru alcalinitatea produsului si in topitură, iar in industria usoară soda este utilizată spre exemplu pentru tratarea fibrelor. „Inainte de 1989 aproape că nu făceam față cererii pentru că soda era foarte mult cerută si la export si se făceau intervenții la minister pe diverse industrii. In zilele de glorie ale fabricii se produceau 1.800 - 2.000 de tone/zi de sodă (circa 700.000 - 750.000 de tone pe an). Două treimi din producție mergea la export, in principal către Italia, Egipt, Israel, iar fabrica din Ocna Mures acoperea mai mult piața internă“, isi aminteste Anca Golgojan, director de sănătate, securitate, protecția mediului si calitate in cadrul USG, care lucrează de 30 de ani in combinat. După 1989 fabrica de sodă din Valcea a mai avut comenzi o perioadă, dar treptat a inceput să-si reducă producția si numărul de angajați pe măsură ce o parte din fabricile de sticlă de pe plan local s-au inchis si concurența la export s-a intensificat. Compania a fost privatizată in 2002 si preluată de omul de afaceri Marius Cristescu, proprietarul grupului Bega, care nu a reusit să redreseze activitatea si a preferat să vandă patru ani mai tarziu compania către Ciech, pe motiv că aceasta necesita investiții masive. Cristescu a lăsat in 2006 USG la o producie de 241.000 de tone, de circa trei ori mai mică decat inainte de ’89, iar numărul de angajați s-a redus tot la o treime, respectiv circa 1.130 de salariați.

Intre timp, pe fondul intrării unor companii multinaționale pe piața din Romania precum Unilever si Procter&Gamble, care au preluat fabrici de detergenți la Timisoara si Ploiesti, dar si Saint- Gobain pe piața sticlei, cererea de sodă s-a stabilizat.

Ciech a investit din 2006 si pană in prezent la USG circa 40 mil. euro in retehnologizarea si cresterea capacității de producție, care aproape s-a dublat, si intenționează să investească si anul aceasta circa 10 mil. euro pentru majorarea cu 15% a producției. „Chiar dacă piața globală  de sodă nu creste, noi continuăm să majorăm vanzările pentru că avem mai puțini concurenți după ce s-au inchis mai multe combinate in ultimii ani. După ’89 nu cred că s-a făcut vreo investiție in fabrica din Romania (USG - n.red.). Investițiile realizate de fosta conducere au fost de 39 mil. euro care cateodată nu prea se văd in intregime. Schimbarea utilajelor a condus la randamente mai bune, dar mai avem de investit ca să ajungă la nivelul fabricilor de sodă pe care Ciech le are in Polonia si Germania“, spune Witold Urbanowski. Ciech este al doilea producător de sodă calcinată la nivel european după grupul belgian Solvay si deține două fabrici de sodă in Polonia, de cate 600.000 de tone/an fiecare, precum si o fabrică in Germania de 530.000 de tone/an.

USG are in prezent o capacitate mai mică, de 430.000 de tone, si polonezii spun că vor să o aducă peste pragul de 500.000 de tone, necesar pentru aducerea fabricii pe profit si cresterea productivității muncii.

Desi la USG s-au făcut restructurări de personal importante, compania ajungand să mai aibă 670 de angajați față de 900 acum doi ani, productivitatea muncii, măsurată in tone de soda produsă pe muncitor, continuă să fie cu circa 30% mai scăzută comparativ cu celelalte fabrici ale grupului. „Anul acesta dorim să punem pe picioare planul de investiții pentru a majora capacitatea si să achiziționăm un nou calcinator, filtru bandă, coloană de distilare si altele echipamente care au o valoare estimată la 10 mil. euro. Există un mare potențial de automatizare in fabrică, pentru a inlocui munca oamenilor cu echipamente. Dacă mizez să cresc capacitatea cu 15% anul acesta, să spunem, nu am nevoie de niciun om in plus pentru acest lucru, si dacă o dublez, nu am nevoie să angajez oameni pentru că practic se pune in funcțiune un utilaj cu o capacitate mai mare sau incă unul care este complet automatizat si il poate opera aceeasi forță de muncă“, spune seful USG.

El spune că a luat in calcul finanțarea investițiilor si prin atragerea de fonduri europene, insă din cauza faptului că firma are capitaluri proprii negative, trebuie intai să le aducă pe plus, iar pentru acest lucru prioritară este cresterea controlului Ciech in acționariatul companiei la 100% din acțiuni.

In prezent Ciech controlează aproape 93% din acțiuni si derulează o ofertă de preluare pentru a cumpăra restul de 7,08% din acțiuni, pachet pe care oferă 2,9 mil. lei.

„Dorim să preluăm acțiunile USG, să delistăm firma si să curățăm capitalurile ca să ne insănătosim din punct de vedere bancar. De aceea este critic acum pentru mine să finalizăm cu succes oferta de acțiuni“, mai spune Witold Urbanowski.

Combinatul continuă să se sprijine pe comenzile la export, acestea reprezentand circa 75% din afacerile USG. O treime din producție merge in Portul Constanța, unde sacii de sodă care cantăresc o tonă merg la export cu vaporul, iar restul este transportat cu cisternele in Ungaria,

Bulgaria si alte țări.

Compania produce sodă calcinată (carbonat de sodiu) in două densități, sodă calcinată usoară sub formă de pudră, si sodă calcinată densă (grea).

Mai mult de jumătate din cantitatea de sodă produsă in uzină este transformată printr-un process de granulare in sod  grea, care este preferată de clienții uzinei față de cea usoară pentru că este mai densă si este mai usor de depozitat si transportat.

Pe langă sodă, USG mai produce silicat de sodiu, care contează cu circa 5% din afaceri, dar este cea mai profitabilă activitate a companiei. Acesta se obține prin topirea nisipului si a sodei si este folosit foarte mult sub formă lichidă in producția de detergenți si ca material in construcții.

Compania foloseste ca materie primă calcarul adus cu trenul de la Bistrița pe propria cale ferată ingustă cu o lungime de 41 km, iar sarea amestecată cu apă este pompată prin conductă de la Ocnele Mari pe o distanță de 11 km.

Totusi, cele mai mari costuri ale combinatului sunt cele cu aburul achiziționat de la CET Govora, care reprezintă circa 40% din costurile de producție.