Reportaj ZF la fratele de suferinta al Oltchim

Reportaj ZF la fratele de suferință al Oltchim: Uzinele Sodice Govora, unul dintre puținele combinate chimice care si-au majorat producția în ultimii ani si vrea să se scuture de pierderi

Când vizitezi Uzinele Sodice Govora (USG), cel mai mare producător de sodă calcinată din România, primul lucru care te uimeste este apropierea de combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea. Cele două uzine sunt practic despărțite de un singur drum de câțiva metri lățime si îsi împart „frățeste“ saramura de la Salrom, aburul de la CET Govora precum si rețeaua de canalizare.

„Muntele“ de calcar din curtea fabricii si rezervoarele gigant umplute cu saramură scot in evidență dimensiunea activității Uzinelor Sodice Govora. Una dintre clădirile uzinei era pană de curand cea mai inaltă clădire din oras, halele de producție ale companiei se intind pe 55 de hectare, iar iazul de decantare de pe malul drept al Oltului, unde se depozitează slamul rezultat din procesul de producție, se intinde pe 160 de hectare.

„Calcarul impreună cu antracitul urcă pe bandă unde se face dozarea lor pană ajung la cuptoare. Saramura brută pe care o primim de la Ocnele Mari o depozităm in rezervoare si de acolo merge in instalația de purificare si este pompată in instalația de absorție - distilație. Tot aici este instalația de cuptoare unde este arsă piatra si rezultă oxidul de calciu care se transformă in lapte de var cu apă si este pompat mai departe pentru procesul tehnologic. Apoi bicarbonatul de sodiu merge pe filtru bandă unde se separă de apă si este adus in calcinatoryiunde rezultă soda calcinată. Diferența dintre chimia organică si cea anorganică este că la cea organică deseurile se depun si sunt cărate cu lopata (ca in cazul USG - n.red.), iar la cea anorganică se evaporă. De aceea la Oltchim este curat tot timpul“, ne explică unul dintre directorii companiei in timp ce ne indreptăm spre primele secții de producție din combinat.

USG dispune de o cameră de comandă, care este inima procesului tehnologic, unde sunt monitorizați toți parametrii, precum temperaturi, presiuni, debite, concentrații si un laborator unde se analizează si controlează parametrii chimici la nivelul fluxului de fabricație.

Atat Oltchim, cat si USG au fost greu incercate in ultimii ani de pierderile cu care s-au confruntat, USG fiind in urmă cu un an pe punctul de a-si inchide activitatea din cauza protestelor salariaților si a problemelor in alimentarea cu abur si saramură cauzate de intrarea in insolvență a Oltchim.

„In aprilie anul trecut aici era un haos total, angajații erau in greva foamei si aproape s-a oprit fabrica, iar seful nostru a zis ≪gata, nu suntem siguri ce o să se intample, nu mai avem incredere in viitorul companiei≫ si s-a pus stop la investiții. Intre timp am adus businessul pe calea normală, am făcut restructurări si mai avem de făcut, am făcut economii mari la cheltuieli si mai facem“, spune polonezul Witold Urbanowski, care de aproape un an conduce operațiunile companiei de pe poziția de director general.

Cu o nouă conducere, numită la finele lunii aprilie din 2013, USG a reusit in ultimele luni să negocieze contracte pe termen lung cu principalii furnizori si a trecut printr-un proces dur de restructurare, in condițiile in care polonezii de la Ciech care controlează din 2006 combinatul, si-au pierdut răbdarea si s-au hotărat să aducă activitatea pe profit. Desi producția de sodă a USG a crescut constant de la preluarea companiei de către Ciech, majorandu-se cu 80% pană anul trecut, la circa 430.000 de tone, polonezii n-au simțit incă gustul profitului.

In 2012 USG a obținut afaceri record, de 330 mil. lei (75,8 mil. euro), dar si pierderi in crestere cu 60%, de 56 mil. lei (12,9 mil. euro). In primele nouă luni din 2013 compania a avut vanzări de 228 mil. lei (51,3 mil. euro), mai mici cu 8,6% din cauza prețurilor in scădere la sodă, iar pierderile au urcat la 79 mil. lei (17,8 mil. euro).

Spre comparație, Oltchim a avut in 2013 vanzări de aproape 500 mil. lei, dar a funcționat numai la 20% din capacitate.

In ciuda disponibilizărilor din ultimii ani de la cele două combinate chimice, economia si locurile de muncă din județ continuă să se sprijine pe cele două companii, care au rămas cei mai mari angajatori din Ramnicu Valcea.

Spre deosebire de Oltchim, USG funcționează in momentul de față aproape de capacitatea maximă de producție, pierderile din ultimii ani fiind puse de polonezi pe seama capacității incă reduse a fabricii care nu-i permite să realizeze economii de scară si a lipsei măsurilor de optimizare a costurilor din partea vechiului management al companiei.

USG a rămas ultima fabrică de sodă calcinată din Romania, in condițiile in care Upsom Ocna Mures, cea mai veche unitate, cu o istorie de peste 100 de ani, a intrat in 2010 in faliment după ce a trecut prin mai multe privatizări nereusite, ultima cu indienii de la GHCL.

Angajații USG se mandresc cu faptul că fabrica de sodă la care lucrează a fost prima unitate construită pe platforma industrială din Ramnicu Valcea, in 1959, dată la care Oltchim nu se inființase incă. Inainte de ’89 USG ajunsese un gigant cu 3.600 de angajați, mai mult decat avea Oltchim inainte de criză, iar pe fondul cererii ridicate fabrica funcționa cu două unități de producție față de una singură in momentul de față.

In plus, compania realiza si alte produse, precum soda caustică, la care a renunțat din cauza tehnologiei invechite, si dispunea de o instalație de site moleculare care se folosesc in separarea diferitelor extracții ale petrolului, produs utilizat de toate combinatele petrochimice de pe plan local, care s-au inchis treptat după 1989.

Activitatea era una integrată, in atelierul mecanic al uzinei lucrand la acea vreme circa 200 de oameni care realizau de la zero piesele de care combinatul avea nevoie, fabrica dispunand si de turnătorie proprie. USG avea de asemenea un parc de vagoane bogat si un parc auto extins, iar pană la venirea Oltchim pe platformă CET Govora era parte integrantă a USG.

Pe plan intern cererea de sodă era susținută pană in 1989 in primul rand de fabricile de sticlă care funcționau la acea vreme, dar si de fabricile de detergenți sau de industria metalurgică si industria usoară. In industria sticlei soda produsă la USG este utilizată ca materie primă impreună cu nisipul, care se ard in cuptor si rezultă sticla. In metalurgie soda calcinată este folosită in compoziția metalelor pentru alcalinitatea produsului si in topitură, iar in industria usoară soda este utilizată spre exemplu pentru tratarea fibrelor. „Inainte de 1989 aproape că nu făceam față cererii pentru că soda era foarte mult cerută si la export si se făceau intervenții la minister pe diverse industrii. In zilele de glorie ale fabricii se produceau 1.800 - 2.000 de tone/zi de sodă (circa 700.000 - 750.000 de tone pe an). Două treimi din producție mergea la export, in principal către Italia, Egipt, Israel, iar fabrica din Ocna Mures acoperea mai mult piața internă“, isi aminteste Anca Golgojan, director de sănătate, securitate, protecția mediului si calitate in cadrul USG, care lucrează de 30 de ani in combinat. După 1989 fabrica de sodă din Valcea a mai avut comenzi o perioadă, dar treptat a inceput să-si reducă producția si numărul de angajați pe măsură ce o parte din fabricile de sticlă de pe plan local s-au inchis si concurența la export s-a intensificat. Compania a fost privatizată in 2002 si preluată de omul de afaceri Marius Cristescu, proprietarul grupului Bega, care nu a reusit să redreseze activitatea si a preferat să vandă patru ani mai tarziu compania către Ciech, pe motiv că aceasta necesita investiții masive. Cristescu a lăsat in 2006 USG la o producie de 241.000 de tone, de circa trei ori mai mică decat inainte de ’89, iar numărul de angajați s-a redus tot la o treime, respectiv circa 1.130 de salariați.

Intre timp, pe fondul intrării unor companii multinaționale pe piața din Romania precum Unilever si Procter&Gamble, care au preluat fabrici de detergenți la Timisoara si Ploiesti, dar si Saint- Gobain pe piața sticlei, cererea de sodă s-a stabilizat.

Ciech a investit din 2006 si pană in prezent la USG circa 40 mil. euro in retehnologizarea si cresterea capacității de producție, care aproape s-a dublat, si intenționează să investească si anul aceasta circa 10 mil. euro pentru majorarea cu 15% a producției. „Chiar dacă piața globală  de sodă nu creste, noi continuăm să majorăm vanzările pentru că avem mai puțini concurenți după ce s-au inchis mai multe combinate in ultimii ani. După ’89 nu cred că s-a făcut vreo investiție in fabrica din Romania (USG - n.red.). Investițiile realizate de fosta conducere au fost de 39 mil. euro care cateodată nu prea se văd in intregime. Schimbarea utilajelor a condus la randamente mai bune, dar mai avem de investit ca să ajungă la nivelul fabricilor de sodă pe care Ciech le are in Polonia si Germania“, spune Witold Urbanowski. Ciech este al doilea producător de sodă calcinată la nivel european după grupul belgian Solvay si deține două fabrici de sodă in Polonia, de cate 600.000 de tone/an fiecare, precum si o fabrică in Germania de 530.000 de tone/an.

USG are in prezent o capacitate mai mică, de 430.000 de tone, si polonezii spun că vor să o aducă peste pragul de 500.000 de tone, necesar pentru aducerea fabricii pe profit si cresterea productivității muncii.

Desi la USG s-au făcut restructurări de personal importante, compania ajungand să mai aibă 670 de angajați față de 900 acum doi ani, productivitatea muncii, măsurată in tone de soda produsă pe muncitor, continuă să fie cu circa 30% mai scăzută comparativ cu celelalte fabrici ale grupului. „Anul acesta dorim să punem pe picioare planul de investiții pentru a majora capacitatea si să achiziționăm un nou calcinator, filtru bandă, coloană de distilare si altele echipamente care au o valoare estimată la 10 mil. euro. Există un mare potențial de automatizare in fabrică, pentru a inlocui munca oamenilor cu echipamente. Dacă mizez să cresc capacitatea cu 15% anul acesta, să spunem, nu am nevoie de niciun om in plus pentru acest lucru, si dacă o dublez, nu am nevoie să angajez oameni pentru că practic se pune in funcțiune un utilaj cu o capacitate mai mare sau incă unul care este complet automatizat si il poate opera aceeasi forță de muncă“, spune seful USG.

El spune că a luat in calcul finanțarea investițiilor si prin atragerea de fonduri europene, insă din cauza faptului că firma are capitaluri proprii negative, trebuie intai să le aducă pe plus, iar pentru acest lucru prioritară este cresterea controlului Ciech in acționariatul companiei la 100% din acțiuni.

In prezent Ciech controlează aproape 93% din acțiuni si derulează o ofertă de preluare pentru a cumpăra restul de 7,08% din acțiuni, pachet pe care oferă 2,9 mil. lei.

„Dorim să preluăm acțiunile USG, să delistăm firma si să curățăm capitalurile ca să ne insănătosim din punct de vedere bancar. De aceea este critic acum pentru mine să finalizăm cu succes oferta de acțiuni“, mai spune Witold Urbanowski.

Combinatul continuă să se sprijine pe comenzile la export, acestea reprezentand circa 75% din afacerile USG. O treime din producție merge in Portul Constanța, unde sacii de sodă care cantăresc o tonă merg la export cu vaporul, iar restul este transportat cu cisternele in Ungaria,

Bulgaria si alte țări.

Compania produce sodă calcinată (carbonat de sodiu) in două densități, sodă calcinată usoară sub formă de pudră, si sodă calcinată densă (grea).

Mai mult de jumătate din cantitatea de sodă produsă in uzină este transformată printr-un process de granulare in sod  grea, care este preferată de clienții uzinei față de cea usoară pentru că este mai densă si este mai usor de depozitat si transportat.

Pe langă sodă, USG mai produce silicat de sodiu, care contează cu circa 5% din afaceri, dar este cea mai profitabilă activitate a companiei. Acesta se obține prin topirea nisipului si a sodei si este folosit foarte mult sub formă lichidă in producția de detergenți si ca material in construcții.

Compania foloseste ca materie primă calcarul adus cu trenul de la Bistrița pe propria cale ferată ingustă cu o lungime de 41 km, iar sarea amestecată cu apă este pompată prin conductă de la Ocnele Mari pe o distanță de 11 km.

Totusi, cele mai mari costuri ale combinatului sunt cele cu aburul achiziționat de la CET Govora, care reprezintă circa 40% din costurile de producție.