duminică, 23 februarie 2014

ESEC: Desi avem un sistem informatic de sute de milioane de euro, medicii se bazeaza tot pe hartie si pix



ESEC: Desi avem un sistem informatic de sute de milioane de euro, medicii se bazează
tot pe hârtie si pix

Scrisul medicilor este aproape fără excepție, imposibil de descifrat de către pacienți si chiar de către farmacisti, uneori. Poate că există o legătură între caligrafia lor si teancul de hârtii pe care trebuie să îl completeze pentru fiecare pacient, desi au la dispoziție o platformă informatică care a costat aproape 200 de milioane de euro.
Imediat după ce intri în cabinetul medicului, te asezi pe scaun, răspunzi la câteva întrebări, după care urmează o lungă tăcere. Începe completarea documentelor: asistenta îi dă medicului un teanc de hârtii îngălbenite, care conține tot istoricul tău medical, care nu mai există în altă parte în formula completă. Eventual, dacă ai schimbat medicul de familie, primul tău medic ar trebui să aibă originalele. Si dacă ai trecut prin procesul extrem de lung al schimbării medicului de familie, ai avut ocazia să îți si răsfoiesti fisa medicală, care este în proporție de 90% indescifrabilă. Nu ai cum să nu te gândesti la cum anume vor fi transferate pe un suport digital aceste informații vitale pentru Dosarul TAU Electronic de Sănătate, cu implementarea căruia sau lăudat toți ministrii de la Sănătate.
Să revenim la consultația noastră: singura parte informatizată este prescrierea rețetei electronice, însă si aici e de scris. Pe fisa pacientului, medicul trebuie să scrie diagnosticul si medicamentele prescrise, desi introduce aceleasi date în Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), care a costat în jur de 124 de milioane de euro. Odată ajuns la farmacie cu rețeta electronică, în format A4, dublu față de cum era înainte (deci foarte usor de deteriorat), ai de asteptat, pentru că "sistemul merge greu". Mai mult, în unele cazuri acesta dă rateuri care se concretizează cu un drum în plus la medic,după o ...stampilă.
Reprezentanții medicilor de familie susțin că fără reducerea birocrației nu vor putea prelua în plus nicio activitate medicală prevăzută în pachetul de servicii medicale de bază. "Nu vom putea prelua nicio activitate medicală din pachet din lipsă de timp, desi ne dorim acest lucru.
Desi ne-am supus legii si folosim semnătura electronică extinsă pentru raportări la CNAS, lucrăm online cu SIUI si emitem rețeta electronică, ni se cere în continuare să si tipărim rapoartele trimise electronic securizat (minimum 30 pagini) si rețetele în condițiile în care contractul-cadru prevede expres exclusivitatea raportării electronice", a declarat presedintele Societății Naționale a Medicilor de Familie, Rodica Tănăsescu.
Potrivit acesteia, din timpul de 15 minute alocat unei consultații peste 6 minute trebuie acordate completării de documente.
Nici măcar scopul suprem al SIUI, acela de a limita fraudele evaluate de CNAS la 300 de milioane de euro din bugetul total de circa cinci miliarde de euro, nu a fost atins. Numai în ultimul an, în jur de 100 de medici, asistente si farmacisti au fost acuzați de prescriere de rețete false si fraudarea fondului de asigurări de sănătate. Mecanismul de furt este următorul: dispunând de CNP-urile pacienților, doctorii prescriu rețete pentru morți sau chiar si pentru oameni sănătosi, fără stirea lor. Farmacistul este complice, pentru că introduce rețeta în sistem si o trimite spre decontare, iar banii primiți de la Casă sunt împărțiți frățeste. De ce este acest lucru posibil? Pentru că autoritățile de la Evidența Populației nu trimit medicilor date la timp, astfel că în SIUI unii apar, desi sunt decedați, iar nou-născuții nu există.
Se vede și se simte că Platforma Integrată a Asigurărilor de Sănătate (PIAS), care a costat până acum aproape 200 de milioane de euro (cu toate componentele sale: rețeta, cardul, dosarul și SIUI) nu și-a dovedit încă eficiența. Și nu e doar o chestiune de rea intenție sau de prost management, ci și una de educație. Doar o treime dintre lucrătorii din sistemul medical românesc stiu să folosească un calculator, arată o statistică a Centrului Român de Inițiative (CRI), iar în cabinetele din mediul rural, nu există nici măcar calculatoare, ca să nu mai vorbim de Internet. În aceste condiții, nu este de mirare că informatizarea sănătății bate pasul pe loc și că istoricul medical al populației României se scrie în continuare pe hârtie.

sâmbătă, 22 februarie 2014

DEUTSCHE WELLE Elve_ia-UE: inapoi la inceputuri

DEUTSCHE WELLE Elveția-UE: inapoi la inceputuri

Elvețienii au decis cu o săptămână în urmă, în cadrul unui referendum, să limiteze imigrația din țările UE. Consecințe ale votului îsi fac deja treptat apariția.
Mulți elvețieni speră încă într-o reacție mai blândă a UE. Că norii care s-au adunat deasupra țării lor se vor risipi. Dar iată că, potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene, negocierile în vederea încheierii unui acord de cercetare vor fi sistate iar programul de schimburi academice "Erasmus Plus" va continua în absența Elveției.
"Mă tem că populația, în parte, încă nu realizează ce înseamnă asta", a declarat crestindemocrata Kathy Riklin, membră a Consiliului Național din Elveția. "Vor exista însă si alte urmări dureroase", a adăugat ea. Riklin este presedinta delegației UE-EFTA în Parlamentul federal elvețian si se ocupă de multă vreme de relațiile țării sale cu UE. Chiar si numai încetarea temporară a programelor de cercetare si schimburi de studenți atinge Elveția într-un punct sensibil, spune responsabila.

Înapoi în izolare?

Elveția participă de mai bine de un deceniu la programul de cercetare "Horizon" al UE, dotat cu sume de miliarde. Numai pentru intervalul 2014-2020, bugetul programului se cifrează la 80 de miliarde de euro. "Horizon" stimulează proiecte de cercetare comune ale întreprinderilor si universtităților din diverse țări ale UE. Dar nu banii contează în primul rând, susține Riklin, ci schimburile stiințifice în rețele internaționale. "De când am devenit parte a programului, progresele Elveției au fost notabile", adaugă ea. Blocarea colaborării ar fi "o uriasă dezamăgire si o uriasă pierdere pentru cercetarea din Elveția".
Acelasi lucru este valabil si pentru programul de schimburi academice Erasmus, care permite anual unui număr de aproximativ 3000 de studenți si profesori elvețieni să învețe sau predea la universități din țările UE. Ambele programe sunt pentru moment închise pentru elvețieni. UE nu mai acceptă pe termen nedefinit nicio cerere venită din țara cantoanelor.
Ori, este posibil ca excluderea din cele două programe să fie doar începutul excluderii Elveției din piața internă europeană. Dat fiind că Elveția a vrut de la bun început să profite cât mai mult de cooperarea pan-europeană dar fără a deveni membră a UE, guvernul de la Berna a negociat în ultimii 50 de ani acorduri bilaterale tot mai strânse cu instituțiile de la Bruxelles. Între timp sunt în vigoare mai bine de 120 de acorduri, care reglementează mai totul, inclusive numărul minim de rotițe fabricate în Elveția, de care este nevoie pentru ca un ceas să poată fi vândut cu inscripția "Made in Switzerland".
Asa stând lucrurile, Elveția este de multă vreme un membru tacit al UE, potrivit europarlamentarului crestin democrat german Andreas Schwab. "Există numai două diferențe: Elveția nu trebuie să co-decidă asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice. A doua este legată de unele aspecte ale colaborării transfrontaliere, unde Elveția nu participă decât parțial". Din punct de vedere economic, Elveția a profitat clar de pe urma apropierii de UE, afirmă Kathy Riklin. "Avântul economic si-a făcut de fapt apariția în Elveția o dată cu dreptul europenilor la liberă circulație, dar teama că identitatea națională se va pierde a prevalat". Responsabila este de părere că majoritatea elvețienilor nu-si poate închipui că UE va pune acum , în urma referendumului, totul sub semnul întrebării, fiindcă "numeroase acorduri sunt totusi în avantajul UE".
Dacă se va ajunge totusi la o denunțare masivă a acordurilor bilaterale, decisă unilateral de UE, ar fi vorba de "o grea lovitură aplicată economiei elvețiene", afirmă Riklin. Iar dacă UE se va arăta fermă pe poziție, atunci cetățenii elvețieni se vor vedea nevoiți să cedeze. La urma urmei, n-ar fi prima dată că se supune la referendum pentru a doua sau a treia oară o chestiune de asa mare importanță.
Potrivit celor mai recente sondaje, 74 la sută din elvețieni sunt pentru rămânerea în vigoare a acordurilor bilaterale cu UE.

Piata muncii se modifica

V-ați întrebat care ar fi domeniile spre care ar fi bine să se îndrepte copilul vostru?

Se pare că răspunsul la această întrebare nu este interesant doar pentru noi, ci și pentru diversele instituții, fie ele naționale, europene sau mondiale.
Una dintre problemele stringente ale Europei este creșterea ratei de ocupare a forței de muncă,
conform strategiei elaborată de experții de la Bruxelles – Europa 2020. Potrivit datelor Eurostat, în prezent, România înregistrează un grad de ocupare de 63,8%, aflat oarecum aproape de media europeană (68,5%). Comparativ cu țările din Europa Centrală și de Est, stăm mai bine decât Ungaria (62,1%) și decât Bulgaria (63%), însă suntem depășiți de Polonia (64,7%) și de Cehia (71,5%). Fruntașe în acest top european sunt țările nordice – Islanda (81,8%), Norvegia (79,9%), Suedia (79,4%) – cu mențiunea că doar Suedia face parte din UE.
De aici, am putea trage concluzia că nu suntem într-o situație foarte proastă, mai ales comparându-ne cu țări precum Grecia ori Croația. Totuși, situația nu pare atât de bună dacă vom face comparația în cifre absolute, și nu în procente. Pornind de la aceste cifre, UE a fixat ținte ce ar trebui atinse de fiecare stat membru pentru îndeplinirea scopului declarat, respectiv o creștere durabilă. În cazul României, gradul de ocupare a forței de muncă ar trebui să ajungă la 70% până în 2020. Totul pare excelent, însă pe ce se bazează oficialii europeni? Un aspect ar fi acela al cresterii vârstei de pensionare, lucru ce va contribui la cresterea duratei în care o persoană se presupune a fi în câmpul muncii, de la 32 ani, în prezent, la 35 ani, iar termenul până la care să fie implementat este anul 2030.
O altă măsură care se presupune a impulsiona cresterea gradului de ocupare a forței de muncă ar putea fi încurajarea angajării tinerilor sub 25 de ani. În această privință, România se situează din nou în media europeană, cu o rată de somaj în rândul tinerilor de 23,6% (față de 23,5% Uniunea Europeană) – conform Eurostat. Sigur că suntem departe de situația aproape disperată în care se află tinerii din țări precum Spania (rata somaj în rândul tinerilor de 55%) ori Croația (50%). Totusi, acestea reprezintă cazuri izolate, determinate mai ales de specificul local.

Job-uri pe cale de dispariție

Am trecut în revistă câteva dintre posibilele rezolvări ale acestei situații, însă ar fi foarte interesant să aflăm ce anume împiedică realizarea strategiei de crestere. Evident, una dintre cauzele ce ar putea zădărnici planurile strategilor este îmbătrânirea accentuată a populației.
Apoi, unul dintre cele mai importante aspecte sesizate de-a lungul ultimilor ani este schimbarea structurii ocupațiilor si adaptarea la aceste schimbări. Mai precis, progresul tehnologic aduce cu
el în mod inevitabil o scădere a cererii pentru anumite ocupații si o crestere pentru altele.
Treptat, acele joburi ce pot fi înlocuite de computere vor fi înlocuite cu siguranță. Este pur si simplu mai eficient din toate punctele de vedere să ai o masină care execută anumite operațiuni repetitive si care nu necesită niciun fel de aptitudine specială. Fabricile din prezent sunt cel mai la îndemână exemplu pentru a arăta ce se va întâmpla în multe alte domenii.
 Un studiu recent al Departamentului de statistică pe piața muncii al SUA a încercat să descopere ocupațiile cu cel mai mare grad de crestere în următorii zece ani. În mod deloc surprinzător, pe primele locuri se află ocupații care implică relațiile interumane: vânzări, training, îngrijire personală, relații cu
clienții, psihologi. Pe scurt, serviciile vor acapara cea mai mare parte a joburilor viitorului.
Aceia dintre noi care se vor adapta la această realitate vor reusi, ceilalți vor fi probabil înlocuiți de masini fără suflet, care vor livra date sau vor presta aceeasi activitate de mii si mii de ori.

Ce se caută pe piața locală

Domeniul sănătății se va dezvolta la nivel mondial întrucât populația îmbătrâneste, iar dorința de a primi îngrijiri de calitate va determina cresterea numărului de joburi precum asistent medical, medic, tehnicieni de laborator. Cumva înrudit, domeniul ce se ocupă de timpul liber și cel al turismului vor genera alte joburi, cum ar fi cea de chelner, barman, instructor de sport, lucrător în hoteluri sau în parcuri de distracții. Pentru că meseriile viitorului nu sunt doar cele relativ slab calificate, consultanții financiari, contabilii, consultanții în management, arhitecții, specialistii software și hardware vor fi foarte căutați pe plan mondial în anii ce urmează. În ceea ce privește piața locală, un studiu realizat de HiP.ro, intitulat „Cum va fi piața forței de muncă în 2014“, ne arată tendințe relativ optimiste din partea companiilor. Acestea estimează o creștere  a numărului de angajați, iar departamentele pentru care se caută angajați sunt în ton cu tendințele mondiale: vânzări (16%), software (16%), servicii cu clienții (10%). Cât despre nivelul de experiență, cei mai căutați sunt specialiștii cu peste 3 ani de experiență (46%), urmați de juniori (38%). În ceea ce-i privește pe aceștia din urmă, accentul se mută de pe pregătirea universitară și merge mai degrabă înspre dezvoltarea individuală a tânărului, din care nu ar trebui să lipsească stagiile de practică, voluntariatele, prezența la diverse evenimente din domeniul ales. Cunoașterea unei limbi străine este de la sine înțeleasă, angajatorii așteaptă deja o a doua limbă străină.
Abilitățile de comunicare, flexibilitatea, orientarea către rezultate sunt cele mai prețuite abilități care se caută pe piața muncii. În consecință, pregătirea pentru viitor ar trebui să înceapă încă de acum, atât pentru actualii specialiști, cât și pentru cei aflați la începutul carierei, dar chiar și pentru părinții care se întreabă cum să-și ajute copilul pentru a avea succes peste zece sau douăzeci de ani.