Prietenul nostru,Boris,dog german (greatdane) tigrat

       Pe cainele nostru il cheama Boris, asa este numit in carnetul de sanatate, l-am adoptat de la niste cunostinte care trebuiau sa plece din tara, astfel ca nu i-am schimbat numele, noi am fost posesori de femele Greatdane albastre, pedegree tip A. Acesti caini sunt o rasă de talie mare, imensă cu o înfățisare regală si puternică. Au fost denumiți ca un Apollo al câinilor datorită dimensiunilor forței si ținutei mândre. Au o constituție solidă, sunt atletici, calmi si rezervați în comportament.

       Capul acestor câini este purtat cu o ținută demnă. Au fălcile foarte bine dezvoltate si pronunțate. In general, dogul german este un caine cu un temperament cald si blând. Este loial familiei si un bun protector. Se împacă bine cu persoanele mai tinere dintr-o familie. Rasa dog german (greatdane) este una mai degrabă rezervată cu străinii la maturitate, dar acesti câini sunt foarte jucăusi cu membrii familiei. Nivelul lor de activitate este moderat si va fi nevoie de dresaj pentru a-i învăța cum să se comporte în anumite situații.

    Calitatile deosebite ale Dogului german (greatdane) sunt recunoscute in intreaga lume. Majoritatea oamenilor sunt familiarizati cu rasa deoarece au cel putin o cunostinta care sa aiba sau sa fi avut un Dog german. Oamenii iubesc in general dimensiunea mare a rasei si purtarea regala a acestora. Odata ce i-ai vazut indeaproape marimea si frumusetea, imaginea este una memorabilia, care iti taie rasuflarea.

Majoritatea oamenilor care decid sa-si achizitioneze un Doggerman, vor avea rasa pe viata, deoarece noii posesori ai cainilor isi dezvolta imediat o legatura puternica si afectuasa cu rasa. Rar se va intampla ca un detinator de Doggerman sa renunte la aceasta rasa in favoarea alteia, acesta fiind mai degraba tentat sa adauge gospodariei inca un Doggerman,asa si noi ,dupa ce ne-au murit catelele de batranete, nu am putut renunta la aceasta rasa si l-am luat pe Boris .                                                                    

      El este domnul Boris, Dogul nostru german tigrat, ii place sa vada cum se rostogolesc bilele pe masa de biliard a sotului meu din curte ,o avea drept companie pe Miss Jessica,o mioritica carpatina ,dar din pacate Missjessi a plecat un pic.... dintre noi ....  altadata am sa spun povestea minunata a mioriticei noaste care a plecat in calatoria fara de intoarcere! Lui Boris ii plac plimbarile lungi in parc, este foarte sociabil cu cainii de talie mica, desi este foarte inalt incearca sa nu sperie copii, pe care ii iubeste foarte mult !

Atat momentan despre Don' Boris! Inca nu a facut cunostinta cu Mis' Cleo. Nu incercam sa amanam inevitabilul dar nu se stie niciodata ce reactii vor fi!

Ginkgo biloba, sau Arborele pagodelor descoperit in inima BUCURESTIULUI !

Eu si sotului meu, ne plac plimbarile lungi ,pe jos sau cu bicicleta ,astfel ca, acum patru ani ,am descoperit pe strada Dumbrava Rosie ,in centrul Bucurestiului ,in fatza unei case ,doi pomi falnici cu frunze in forma de inima.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Spre toamna,am gasit cazut pe strada din copac un fruct urat mirositor ,alb, galbui si desfacandu-l am descoperit o samanta lemnoasa tare.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              

 am plantat samanta intr-un ghiveci si am avut placuta surpriza ,sa constat ca in urmatorul an,samanta a incoltit si a iesit din ea un lastar plapand care a inceput sa creaca drept si sa faca frunze in forma de inima

si pomisorul meu a crescut ,acum are 4 ani ! ce este drept.....in ghiveci caci mi-a fost teama sa il plantez in curte ,din cauza daunatorilor !
                             Si vazind ca nu creste prea mare in ghiveci,m-am documentat pe google ce fel de pom am si care sunt conditiile lui de crestere si am aflat ca acest arbore este Arborele Ginkgo Biloba este cea mai bătrână specie de arbore pe care o cunoaşte omenirea şi este descris ca “fosila vie” deoarece este ultimul supravieţuitor al familiei sale. Am aflat ca, acest copac Ginkgo, poate ajunge pana la inaltimi de 40 de metri si are o coroana ramificata in forma acoperisului pagodelor, cu ramuri lungi de 10 metri.. Frunzele acestuia sunt colorate verde-intens si au petioluri lungi si elastice, forma lor fiind triunghiulara, bilobata .         Pentru civilizatiile care au descoperit aceasta planta mult mai tarziu, acum cateva sute de ani, Ginkgo este “copacul lui Dumnezeu”, “arborele vietii” sau “arborele de 40 de taleri”. Denumirea populara din urma a luat nastere in Europa anului 1710, cand arborele a fost plantat in gradina botanica din Utrecht, Olanda, platindu-se pentru un puiet suma de 40 de taleri de aur.

                   Japonezii adora arborii Ginkgo la fel de mult ca pe zei, legand in jurul trunchiului acestora o shimenawa, adica o coronita din tulpini de orez, pentru a le confirma sacralitatea.Considerat capabil sa realizeze un echilibru perfect intre cer si pamant, Ginkgo a devenit un arbore sacru si a fost denumit de popoare sub diferite forme. In China i se spune “arborele pagodelor” si “arborele celor 40 de steme”. Japonezii il numesc “arborele templier”, “urechea elefantului” sau “caisa argintie”  ,ginkgo biloba sau  arborele pagodelor (în limba chineză și limba japoneză , pinyin romanizat ca: yín xìng, Romaniazare Hepburn: ichō ori ginnan), este o specie de arbore dioic unic în lume, fără părinți vii.

Arborii, cu înălțimea de până la 30 m, au coroana bogată. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt pețiolate, bilobate, având o nervațiune dihotomică. Toamna frunzele se îngălbenesc și cad (frunze caduce). Culoarea lor devine galbenă cu nuanțe extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele, aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale. Sămânța de ginkgo biloba este un fel de sâmbure pietros, învelit într-o materie vegetală cărnoasă. Pulpa fructelor degajă un miros dezagreabil datorat acidului butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit.

                      După ce în Europa a fost introdus în 1730, în Olanda, acum se cultivă și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Deoarece această adevărată "fosilă vie" a devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale, a început să fie introdusă în culturi extinse, pentru a-i fi recoltate frunzele.       Foarte interesant ceea ce am descoperit despre proprietatile acestui pom !                 Aflasem mai demult, ca exista medicamente naturiste cu exras de ginkgobiloba ,dar nu am dat importantza plantei pana nu am descoperit cu ochii mei intamplator acesti doi pomi din centrul bucurestiului ....si ar mai fi multe de zis despre acestea ,dar astept comentariile voastre! CE PARERE AVETI?

cum am reusit sa adoptam pisicutza miaurisa cleo !

Acum doi ani , s-a aciuit prin curte,o pisica alba , era prin octombrie ,frunzele cazute in curte din copaci ii serveau drept culcus.Cainele nostru Boris,un doggerman tigrat incerca sa imi spuna ca este o intrusa in curtea noastra,dar eu nu eram atenta la ceea ce incerca Boris sa imi transmita bland si goneam acea pisica mereu cand o intalneam in curte de teama sa nu o peinda Boris ,dar el nu avea probleme cu pisica ,chiar o placea .Atunci, vazind ca el este interesat ,m-am apropiat de pisicutza si am vazut ca este blanda.                                            Increzatoare,pisicutza incerca sa imi arate ca este ranita ,m-am uitat mai atent si am vazut ca rana ei era mai veche deja vindecata .M-am dus in casa si am spus fiicei mele mari ca avem in curte o pisicutza ,daca vor sa o vada ,sa iasa caci era dragalasa !    Fiica mea cea mare nu suporta pisicile deoarece era zgariata de pisicutzele prietenelor ei ,am asteptat ceva timp,cam zece minute... dupa care a venit cu pisicutza in brate si m-a rugat sa adoptam pisica, pentru ca era asa de blanda si dragalasa ,asa arata miaurisa cleo cand a intrat in familia nostra.Am numit-o Cleo ,fiica cea mica i-a pus numele si o alintam ,Miaurisa Cleo ! acum este o pisicutza tare vorbareatza si dragalasa ,

ii place sa doarma cu noi ,la picioarele noastre ,iar noi avem grija de ea !

anul trecut ,a fost primul ei craciun adevarat ,pentru ca se vindecase complet rana de la picior si a putut sa simta bucuria pomului de craciun,s-a mirat de iarna cea alba si pufoasa,lafel ca blanitza ei,

pomul  de craciun era preferatul ei !  acum Miaurisa Cleo,este foarte fericita cu noi ,o iubim si ne recompenseaza cu dragalaseniile ei !