E nevoie de mult PR pentru a convinge investitorii sa vina in Romania!

„E nevoie de mult PR pentru a convinge investitorii să vină aici“, a conchis Davies.

• Andrei Cionca, asociat fondator, Casa de Insolvență Transilvania Am propus ca în noua lege a insolvenței durata maximă a perioadei de observație să fie de sase luni deoarece în prezent această etapă a procedurii este prea lungă si nereglementată. Probabil durata va fi limitată la un an, dar tot este mai bine decât în prezent. Sesizăm această tendință a pieței de restructurare în afara insolvenței si am început să ne implicăm si noi, ținând cont că imaginea firmei după un astfel de proces este nesifonată, procedura fiind mai puțin publică. Totusi, consider că modalitatea de restructurare, în sau în afara insolvenței, trebuie să fie rezultatul unei analize complexe.

Noi, ca români, am arătat că avem mult elan, puțină experiență si mai puțin capital. Sănătatea economiei românesti presupune educație pe care însă mulți antreprenori locali nu o au.

Există intenția de creare a unui site unic pentru vânzarea activelor neperformante. Trebuie să interconectăm site-urile de vânzări ale firmelor de insolvență cu cele ale băncilor.

• Jurgen de Ruijter, director executiv senior remediere, restructurare si recuperare al BCR Se îmbunătățeste piața, vin investitorii, avem mai multe cereri. Fiind mai mulți investitori, aceasta înseamnă prețuri mai bune pentru activele noastre, ceea ce înseamnă că piața se îmbunătățeste.

Ce schimbare am sesizat în piață este o consolidare ce a avut loc în mai multe industrii în condițiile în care mai mulți jucători mici fie au intrat în insolvență, fie au fost preluați. Astfel, companiile mari ajung să înregistreze vânzări mai mari si să câstige cotă de piață. Procedura insolvenței ar trebui să fie rapidă, predictibilă si ieftină, astfel încât activele bune să fie readuse rapid în circuitul economic. De fapt, procesul este imprevizibil, de durată, ca urmare a numeroaselor litigii si contestații si totodată costisitor. De aceea noi promovăm restructurarea în afara insolvenței, alături de proprietari cooperanți.

Multe firme din România sunt slab capitalizate, nu au un model de business sustenabil, profitul nefiind pus înapoi în companie în vederea dezvoltării.

Alexander Schoeller, managing partner, Jaksch Schoeller & Riel În Austria în ultimii patru ani au intrat în insolvență în jur de 3.000 - 3.500 de firme pe an, iar pentru alte circa 2.500 de societăți în fiecare an nu s-a mai deschis procedura deoarece acestea nu aveau active din care să poată fi acoperite cheltuielile cu insolvența. Cea mai mare insolvență din Austria a fost cea a firmei de construcții Alpine, al doilea constructor ca cifră de afaceri, după Strabag, unde intrarea în faliment a fost stabilită în patru zile.

Firma avea probleme încă din 2012, inițial s-a ajuns la un acord cu 40 de bănci creditoare, dar cifra de afaceri continua să scadă, iar în iunie 2013 firma a fost terminată. Băncile nu au mai dat bani pentru continuarea activității, firma-mamă a procedat la fel, iar pe fondul lipsei acute de finanțare s-a intrat în faliment. Creditorii vor recupera mai puțin de 5% din creanțele de circa 4 miliarde de euro. Din fericire, creditorii subsidiarei locale vor recupera ceva mai mult.

• Georgina Popescu, director recuperare creanțe, BRD Group Société Générale Datele macro arată că am fi depăsit deja criză, dar statisticile micro, precum consumul de energie, nu sunt corelate deocamdată cu evoluția PIB-ului.

Din punctul nostru de vedere este mai bună restructurarea în afara insolvenței, deoarece oferă mai multă flexibilitate, costurile sunt mai reduse, imaginea este nestirbită, rezultatul este mai usor de perceput, există o continuitate a afacerii si ai acces mai usor la resurse. În schimb, această restructurare este contestabilă, mai puțin transparentă si tratamentul poate fi inechitabil pentru unii creditori.

Oamenii visează uneori prea mult, considerând că în insolvență se pun sub protecție, nu stiu exact de cine, îsi văd mai departe de treabă si la final va fi bine. Restructurarea poate fi făcută, dacă avem ce, cu ce, adică resurse, timp, cu cine, deoarece împotriva voinței debitorului nu poți restructura si, cel mai important, de ce, motivația prin care să treci prin durerea acestui proces.

În piață e mai multă deschidere, mai mult dialog si consider că 2014 este anul în care vom vinde mai multe active.

• Rudolf Vizental, asociat, Casa de Insolvență Transilvania În România sunt aproape 20.000 de companii care au un activ de peste un milion de euro si nu sunt în insolvență, am putea spune firmele cu impact, al căror faliment ar provoca efecte si în jur. Dintre acestea aproape 3.200 sunt companii, le-am zis noi, „zombie“, care au un grad de îndatorare de peste 100% raportat la cifra de afaceri. Până în prezent, în România au intrat în insolvență 2.200 de companii cu impact. Circa 8.600 de firme sunt în zona gri, cu datorii cuprinse între 70 si 100% din cifra de afaceri, în timp ce sănătoase sunt 8.044 de firme, în special multinaționale.

Datoriile totale ale celor 3.200 de firme în stare de insolvență iminentă sunt de 29 de miliarde de euro, în timp ce activele totale sunt de 21 de miliarde de euro.

Pentru firmele din zona gri dacă se ratează zona de intervenție, în care compania mai poate fi redresată, direcția clară este insolvența. Firmele ajung în insolvență de cele mai multe ori după „point of no return“, de unde nu se mai pot restructura.