Scaderi pe linie a cifrei de afaceri din industrie, in luna ianuarie

Scăderi pe linie a cifrei de afaceri din industrie, în luna ianuarie

Cifra de afaceri din industrie pe total piața internă si piața externă a scăzut în ianuarie față de luna precedentă cu 2,3%, iar comparativ cu prima lună a anului 2013 a fost mai mare cu 12,2%, a anunțat luni Institutul Național de Statistică (INS).

Evoluția a fost influențată de scǎderile din industria extractivă (de 10,8%, față de decembrie) si din industria prelucrătoare (2%)."Pe marile grupe industriale s-au inregistrat scǎderi in sectoarele: industria bunurilor de uz curent (-9,8%), industria energetică (-8,5%) si industria bunurilor de capital (-2,4%). Cresteri s-au inregistrat in industria bunurilor de folosință indelungată (+7,9%) si in industria bunurilor intermediare (+4,3%)", arată INS, intr-un comunicat.

Comparativ cu ianuarie 2013, industria prelucrătoare a crescut cu 13,2%, iar cea extractivǎ a scǎzut cu 9,2%.Statistica a anunțat, de asemenea, evoluția comenzilor noi in prima lună a anului. Indicatorul este in scădere cu 1,1% față de decembrie si mai mare cu 9,7% comparative cu aceeasi lună din 2003.

În cursa nebună pentru competitivitate țările europene întârziate aruncă cu bani în companii sau taie la sânge forța de muncă

Startul cursei competitivității economice a fost dat in zona euro in urmă cu un deceniu de Germania, care acum, după ce a ajuns cel mai puternic motor de crestere economică din Europa, isi permite să se relaxeze. Alți concurenți, precum Italia si Franța, abia incep cursa, iar pentru că au pierdut startul sunt sunt penalizați cu miliarde de euro. Alții au ales să recupereze fugind pe scurtătură cu prețul unui număr record al somerilor.

Presedintele Franței Francois Hollande a promis companiilor reducerea cotizațiilor sociale si impozitelor cu 30 de miliarde de euro pană in 2017. El le cere in schimb acestora să creeze locuri de muncă si să investească pentru a ajuta la relansarea economiei franceze, scrie Le Monde. Acesta este un experiment, deoarece de cotizații depinde sistemul național de asigurări sociale, renumit pentru generozitatea lui. Marea problemă a lui Hollande este că rata somajului se incăpățanează să stea la cote ridicate, iar orice altă incercare a lui de a crea locuri de muncă a esuat.

In Spania, țara europeană cu una dintre cele mai grave probleme legate de somaj, premierul Mariano Rajoy a anunțat la sfarsitul lunii trecute introducerea cotizației unice la asigurările sociale din partea angajatorilor de 100 de euro pe lună pentru angajații noi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Sistemul plăților reduse va funcționa doi ani, timp in care angajatorul trebuie să mențină sau să mărească personalul si să nu concedieze pe nimeni fără motiv temeinic in sase luni pană la angajarea noului recrut. „Aceasta ar presupune, pentru un salariu brut anual de 20.000 de euro, că suma plătită de companie sub forma cotizațiilor sociale, pe an, va scădea de la 5.700 de euro la 1.200 de euro“, a explicat seful guvernului.

Dacă si-a făcut temele din timp, Germania se poate relaxa

In Italia, una dintre primele inițiative ale noului premier Matteo Renzi a fost să promită reduceri de taxe si cotizații la asigurări sociale de 10 miliarde euro. In Portugalia, instrumentele fiscale sunt cele preferate pentru stimularea competitivității. Aici, guvernul va reduce impozitul pe profit de la 25% anul trecut la 23% anul acesta si la 17% in 2016.

„Problema competitivității se cristalizează in jurul temei costurilor cu forța de muncă pentru că aceasta este cea mai eficientă modalitate de a imbunătăți in scurt timp competitivitatea la nivel de costuri pentru companii si pentru o economie“, apreciază Denis Ferrand, directorul general al COE-Rexecode, o companie de consultanță si analiză in domeniu. Imbunătățirea competitivității la alte niveluri ia mai mult timp. Dar reducerea costurilor, politica preferată a Franței incepand cu anii 1990, nu a fost prima opțiune a vecinilor europeni, care au optat adesea pentru moderația in privința salariilor. Iar dacă in prezent ei par că se convertesc, o fac probabil pentru a stimula angajările si cererea internă, si nu pentru a castiga cotă de piață pentru exporturi.

Germania, modelul european de forță exportatoare, si-a inceput cursa in prima parte a anilor 2000. Costul cu forța de muncă pe unitate produsă – masa salarială raportată la PIB – „a mers la relanti intre 2002 si 2007, sub impulsul dat de cancelarul Schroder“, spune Ferrand. Abia după aceea această țară a recurs la scăderea costurilor, si si-a permis aceasta mulțumită echilibrării bugetului. In Spania sau in Irlanda, unde costul muncii raportat la unitatea produsă a crescut mult mai rapid comparativ cu Germania in acelasi interval, ajustările au fost fost rapide si violente incepand cu 2010, rezultatul fiind explozia numărului de someri. „In Spania,

productivitatea si competitivitatea economiei s-au imbunătățit prin reducerea masei salariale,mai intai prin reducerea numărului de salariați, apoi mecanic prin culoarul salariilor“, a explicat Benedicte Kukla, analist la Credit Agricole.

Vulturii din private equity care au avut curaj să înhațe active cu probleme în timpul crizei si-au dublat câstigurile

Cei mai buni dintre magnații firmelor de private equity si-au dublat anul trecut castigurile personale la peste 2,6 miliarde de dolari profitand de cresterea piețelor pentru a vinde din activele cumpărate in vremuri tulburi.

Suma reprezintă remunerațiile castigate de nouă fondatori a patru dintre cele mai mari firme de private equity din lume. Acestea includ dividendele plătite in contul acțiunilor tranzacționate la bursă, salarii, bonusuri, castigurile din investiții in fondurile firmelor si alte plăți, scrie The Wall Street Journal. Managerii au castigat fiecare peste 160 milioane de dolari, conform unor raportări publicate recent.

Cel mai mare castig la nivel individual, de aproximativ 546,3 milioane dolari, este de departe cel al lui Leon Black, cofondatorul si directorul executiv al Apollo Global Management, o companie americană specializată pe speculații cu active cu probleme cu afaceri variind de la furnizarea de internet la linii de croazieră. Leon Black are 62 de ani si este unul dintre cei mai mari colecționari de artă din lume. El a plătit 120 de milioane de dolari in 2012 pentru celebra picture „The Scream“, a norvegianului Edvard Munch.

Pe locul doi in topul castigurilor se află Stephen Schwarzman de la Blackstone Group, cu 465,4 milioane de dolari. După cațiva ani de inactivitate, timp in care a acumulat rezerve, Blackstone a atacat activele bancare europene profitand de prețul redus al acestora si nevoia de capital a băncilor. Inacțiunea Blackstone a incetat in momentul in care creditori precum Lloyds Banking Group sau Commerzbank au inceput să vandă active imobiliare neperformante, precum si credite comerciale.

KKR & Co. si Carlyle Group sunt celelalte două firme care completează cvartetul giganților de private equity listați la bursă. Fondatorii firmei Carlyle, cu sediul in Washington DC, David Rubenstein, William Conway si Daniel D’Aniello, au castigat in total aproximativ 750 milioane dolari. Iar verii Henry Kravis si George Roberts, in varstă de 70 de ani, care au fondat si conduc KKR, au dus acasă 161,4 milioane dolari si respectiv 165,5 milioane de dolari anul trecut.

Rezultatele financiare le-au permis firmelor de private equity să facă plăți consistente atat către acționarii lor, companii listate la bursă, cat si către investitorii lor – fonduri de pensii, fonduri suverane, fundații si persoane instărite care aleg piața de private equity pentru a castiga mai mult decat pe bursă.

Firmele de private equity cumpără companii, de obicei imprumutandu-se cu sume foarte mari si intenționand să vandă aceste afaceri mai tarziu in profit. Investiția pe bază de datorie face ca strategia să fie riscantă dacă o companie nu-si revine sau valoarea acesteia nu creste, dar foarte bănoasă in caz de succes pentru că firmele nu investesc foarte mult din propriul cash.