„Lider“. România oferă una dintre cele mai mari
rate de rentabilitate distribuitorilor
Preţurile cresc pentru industrie, consumul scade pe
măsură ce marii consumatori devin mai eficienţi sau se închid, dar tarifele de
distribuţie urcă în loc să scadă. Asta deoarece companiile au o rata de
rentabilitate asigurată chiar dacă transportă mai puţin.
În facturi, ponderea gazului este aproximativ
jumătate, restul fiind costurile de distribuţie şi taxele statului (TVA).
Vestea proastă este că majorarea preţului gazelor va atrage în curând şi o
creştere a tarifelor de distribuţie, deşi consumul o să scadă previzibil, cum a
făcut-o în ultimii ani. Asta pentru că în perioada 2014-2018 companiile de
distribuţie au asigurată o rentabilitate de 8,4% a activelor (care poate creşte
cu 1,4% pentru anumite tipuri de investiţii-modernizare conducte, montarea unor
contoare inteligente etc.).
Cu alte cuvinte, în condiţiile în care consumul va
scădea, tariful de distribuţie pe MWh va fi majorat pentru a menţine
rentabilitatea garantată distribuitorilor. Consumatorii vor fi prinşi astfel ca
într-o menghină între efectele majorării preţurilor şi creşterea tarifelor de
distribuţie. În plus, ponderea costurilor de distribuţie în facturi va creşte
în perioada următoare dacă avem o ajustare a consumului.
“Cred că ANRE va trebui să fie mult mai drastică pe
viitor în recunoaşterea costului umflat al unor investiţii făcute de companii,
pentru a limita creşterea tarifelor din această sursă (costurile cu forţa de
muncă, mentenanţa, materialele se întorc parţial ca profituri la distribuitori
având în vedere rentabilitatea asigurată de stat)”, ne-a declarat un analist
pentru pieţele de capital. “La limită, s-ar putea lua măsuri chiar mai dure, de
pildă nerecunoaşterea redevenţelor în tarife”, adaugă acesta (orice taxă picată
peste noapte care afectează rentabilitatea asigurată, gen taxa pe stâlp, se va
regăsi de regulă în tarife).
Comparaţii
Rata de rentabilitate asigurată distribuitorilor
locali, de 8,4% ne plasează pe palierul de sus în Europa. În Suedia se practică
4,2%, la fel în Marea Britanie, Slovacia are 6%, Olanda 6,2%, Franţa 6%, Cehia
8,2%, Italia 8%. Mai sus găsim Polonia cu 8,8% şi Germania cu 9,2%, potrivit
unei analize EY Global Power &Utilities Center din 2013. Dacă adaugăm şi
bonusul de 1,4%, rentabilitatea asigurată în România distribuitorilor (cei mai
importanţi sunt GDF Suez şi E.ON) ajunge cea mai mare din Europa.
„Creşterea preţului gazelor (urmare a calendarului
de dereglementare a preţului), noile taxe, creşterea tarifelor serviciilor
(determinate de continuarea scăderii cererii), lipsa unei strategii energetice
etc. vor determina în viitor noi creşteri de preţ. Crearea unor mecanisme prin
care preţul gazelor să reacţioneze la presiunea pieţei, în care modul de
stabilire a tarifelor să fie unul care
să depindă de presiunea cererii şi înţelegerea taxelor din sector ca metodă de
reglare a pieţei gazelor şi economiei şi nu ca principala măsură de a colecta
bani la bugetul de stat, vor permite să reapară speranţa la nivelul
consumatorilor de gaze”, notează pe blogul personal analistul Dumitru
Chisăliţă.
Acesta remarcă faptul că în ultimii opt ani,
tarifele de transport au crescut cu peste 100%, de la 10 la 25 de dolari/1.000
mc, în condiţiile în care cantitatea transportată a scăzut cu 5 miliarde mc, de
la 18 la 13 miliarde mc. Dinamica tarifelor de transport o depăşeşte net pe cea
a preţurilor la consumatorul final, fară taxe şi servicii incluse (preţurile
s-au dublat în dolari în ultimii 14 ani, de la 100 la 200 dolari/1.000 mc).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu