Romania prizoniera companiilor putine si mari

ANALIZĂ ZF. ROMÂNIA RĂMÂNE PRIZONIERA COMPANIILOR PUȚINE SI MARI

Economie fără suflu, fără locuri de muncă, fără crestere internă. România este la periferia UE după numărul de IMM-uri la mia de locuitori IMM-urile, sectorul care ar fi trebuit să aducă oxigen în economie, sunt o prioritate doar în declarațiile politicienilor. În cifre, România este pe locul 26 în UE după numărul de IMM-uri la mia de locuitori.

Cu 24 de IMM-uri la o mie de locuitori, la jumătate față de media UE, România rămâne prizoniera companiilor mari, firme de stat „anchilozate“ si greu de restructurat, a multinaționalelor care aduc în economie 150 mld. euro anual (60ț din cifra de afaceri totală a businessului din țară) si a deciziilor luate în afara țării, desi antreprenoriatul a fost o prioritate pentru toate guvernele, însă doar la nivel declarativ.

De sase ani, economia locală se zbate să treacă de 500.000 de IMM-uri, fără succes până în prezent, iar ținta asumată de guvernul Ponta, de 670.000 de companii până în 2020, rămâne un obiectiv ambițios, fără vreun plan concret de realizare.

Cu bugete totale de 5 mil. euro anual, cum are programul SRL-D, nu poți crea si susține o clasă de antreprenori si asa sugrumată de impozite, taxe si schimbări legislative de la o lună la alta. „E praf în ochi“, spune un tânăr antreprenor despre finanțarea maximă de 10.000 de euro de care poate beneficia un debutant în afaceri în România.

Economia locală se sprijină pe joburile create si taxele plătite către stat de un mediu de business „mic“ format din 470.000 de IMM-uri (mai mult de 99ț din firmele care există în România) în care lucrează în jur de 2,5 milioane de salariați, mai mult de jumătate din numărul de angajați din România.

„O explicație pentru această poziționare ar fi nivelul scăzut al culturii antreprenoriale din România. Este firesc având în vedere tinerețea capitalismului românesc, care după 25 de ani de la Revoluția din 1989 abia este în faza unei prime schimbări de generație la conducerea afacerilor de familie românesti. Prin urmare, este greu pentru România să concureze din acest punct de vedere cu țări care nu au cunoscut experiența comunistă si care au sute de ani de tradiție capitalistă în spate“, este de părere Alexandru Medelean, lider al echipei de Servicii Integrate pentru Antreprenori si Afaceri de Familie din cadrul firmei de consultanță si audit PwC România.

În opinia sa, printre cauzele care fac din România un slab „cultivator“ de antreprenori se numără si apetitul scăzut pentru risc al românilor, oferta de locuri de muncă bine plătite în companiile multinaționale pentru proaspăt absolvenți, ceea ce scade atractivitatea înființării unei afaceri pe cont propriu, lipsa capitalului si a mecanismelor de finanțare pentru start-up-uri, dar si inadecvarea curriculei academice, din care lipseste de cele mai multe ori educația antreprenorială.

Promisiuni multe, rezultate puțin vizibile

Desi afacerile mici si mijlocii au fost laitmotivul fiecărui program de guvernare prezentat de politicieni în ultimii ani, iar noi proiecte care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor au tot fost puse pe masă de toare partidele politice, rezultatele au rămas la nivel declarativ. În piață, prea puține IMM-uri s-au creat cu bani de la stat, dat fiind faptul că programe cum este cel de înființare a unui SRL-D (afaceri pentru tineri debutanți) a primit mai puțini bani în fiecare an, iar bugetul de 5 mil. euro pus la bătaie de guvern se epuizează în mai puțin de trei luni si nu finanțează decât circa 500 de idei de business. În realitate, cele mai multe dintre aceste 500 de firme înființate ar exista oricum, suma maximă de 10.000 de euro alocată per afacere fiind mai mult un buget care ține businessul pe linia de plutire până la „punctul zero“ sau un buget „de urgență“. În cei trei ani de când programul funcționează tinerii cu vârste de până în 35 de ani au înființat aproape 14.000 de SRL-D-uri.

Pe site-ul departamentului pentru

IMM-uri există în prezent doar două rapoarte de activitate, ambele fiind semnate de fostul ministru pentru IMM-uri si turism Maria Grapini, în care se arată că programele destinate IMMurilor au primit în 2013 de la bugetul de stat doar 76 mil. lei (17 mil. euro), cel mai mare buget fiind alocat întreprinzătorilor tineri, respectiv 24 mil. lei (circa 5,4 mil. euro). În astfel de condiții, este greu de crezut că mediul de business mic (care contribuie cu aproape 60ț la PIB, potrivit unei analize prezentate în strategia guvernului pentru IMM-uri si mediul de afaceri până în 2020) este considerat cu adevărat o axă prioritară pentru autorități. Ambiția Guvernului este ca în următorii sase ani să ajungă la 36 de firme la mia de locuitori, adică la un sold de 670.000 de companii în economia locală. Cum poate face acest lucru în contextul în care, spre exemplu, pentru programul SRL-D bugetul a fost mai mic anul acesta cu aproape 50ț față de cel din 2012, iar programe precum Kogălniceanu sau „Prima casă“ pentru IMM-uri fie au fost sistate, fie nu au rezultate notabile, rămâne un mare semn de întrebare.

„(E) Sunteți extrem de rezistenți si toate guvernele din ultimul timp (...) au făcut, sigur, fără voie, nu cu voie, toate eforturile, ca dumneavoastră să nu mai existați; când văd aceste cifre, că au rezistat companii, unele chiar s-au dezvoltat, este un semn bun; nu înseamnă că pornim ca înainte de '89, adică mai mergem, mai puteți rezista la niste taxe si impozite si controale (E)“, spunea premierul Victor Ponta la jumătatea anului trecut la evenimentul de lansare a Cărții albe a IMM-urilor. Si avea dreptate. Nu puțini sunt micii antreprenori care chiar si după unul sau doi ani de la înființarea unei afaceri se simt îngropați de taxe peste taxe, de controale menite să îi amendeze si mai puțin să-i îndrume, de schimbări constante ale legislației si de surse prea mici de finanțare pentru a înființa adevărate structuri de business si nu doar unele „de colț de stradă“.

ID-ul clientului: ca-pub-2651046441943407