EUGENE VIOLLET-LE-DUC, controversatul arhitect francez
din secolul XIX, este omagiat, luni, de către motorul de căutare Google,
printr-un Doodle special, la 200 de ani de la naştere.
Viaţa lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC. Născut în Paris în 1814, tânărul EUGENE VIOLLET-LE-DUC a adoptat republicanismul şi anti-clericalismul şi a participat la revoluţia din iulie 1830, potrivit theguardian.co.uk.
În 1830, EUGENE VIOLLET-LE-DUC refuză să intre la Ecole des Beaux Arts şi optează pentru o educaţie practică în biroul de arhitectură al lui Leclerc.
Intre 1832-37, EUGENE VIOLLET-LE-DUC întreprinde numeroase călătorii de studiu arheologic în Franţa, Italia şi Spania. În 1840, EUGENE VIOLLET-LE-DUC este însărcinat cu restaurarea catedralei de la Vezelay, va continua cu Notre Dame de Paris, Mont Saint Michel , Pierrefonds.
Printre proiectele care l-au adus pe EUGENE VIOLLET-LE-DUC în atenţia naţională s-au numărat cele de la Mont Saint-Michel, Carcassone, Castelul Roquetaillade şi Pierrefonds.
EUGENE VIOLLET-LE-DUC ca supervizor. După 1848, EUGENE VIOLLET-LE-DUC
a supervizat restaurarea a numeroase clădiri medievale, cele mai
importante fiind Catedrala Amiens, în 1849, sala sinodala din Sens în
acelaşi an, fortificarea castelului Carcassonne în 1852 şi biserica
Saint-Sernin din Toulouse, în 1862.
Intre 1854-1868, EUGENE VIOLLET-LE-DUC publică Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siècle – 10 volume. 1863-1872 EUGENE VIOLLET-LE-DUC publică
Entretiens sur l’architecture(tradusă în engleză în 1875 ), care va fi
considerată actul de naştere a raţionalismului şi funcţionalismului
contemporan. În 1863, EUGENE VIOLLET-LE-DUC susţine un
curs la Beaux Arts în care acuză tendiţele arhitecturale contemporane ca
fiind lipsite de identitate şi de logică : “Artele sunt bolnave,
arhitectura moare în mijlocul prosperităţii .. “
Influenţa lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC. Influenţa lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC asupra teoriilor de restaurare arhitectonică de la începutul secolului XIX a fost unică în domeniu. Dar în timp
ce scopul său iniţial era să efectueze restaurările în stilul
clădirilor originale, inserarea mai târziu a unor elemente complet noi a
fost criticată de arhitecţii secolului 20.
EUGENE VIOLLET-LE-DUC şi apărarea Parisului. Mai târziu în cariera sa, EUGENE VIOLLET-LE-DUC a
fost implicat în apărarea Parisului în timpul Războiului franco-prusac
din 1870-1871, dezvoltând teorii care au influenţat inginerii din
spatele fortificărilor din Verdun înaintea celui de-al doilea Război
Mondial.
Moartea lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC. Ultimii ani din viaţă, EUGENE VIOLLET-LE-DUC i-a trăit în Lausanne, Elveţia , unde a construit o vilă şi a murit în 1879.
EUGENE VIOLLET-LE-DUC a fost elevul celebrului arhitect Achille Leclère, dar a fost inspirat în cariera sa de arhitectul Henri Labrouste. În 1836 EUGENE VIOLLET-LE-DUC a călătorit în Italia, unde a petrecut 16 luni studiind arhitectura. Întors în Franţa EUGENE VIOLLET-LE-DUC a fost atras, în mod irevocabil, de arhitectura gotică, J.-B. Lassus fiind cel care l-a iniţiat pe EUGENE VIOLLET-LE-DUC în arhitectura medievală, odată cu lucrarea de restaurare a bisericii Saint-Germain-l'Auxerrois, în 1838.
Despre EUGENE VIOLLET-LE-DUC se poate spune că a dominat teoriile de restaurare arhitecturală ale secolului al XIX-lea. Scopul iniţial al lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC a fost
de a restaura în stilul original, dar la ultimele sale lucrări a
adăugat, adesea, elemente de design propriu. Arhitecţii şi restauratorii
secolului al XX-lea au criticat sever aceste reconstrucţii fanteziste.
EUGENE VIOLLET-LE-DUC a scris două enciclopedii care
conţin informaţii structurale exacte şi analize extinse de design:
"Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe
siècle" (1854 -1868) şi "Dictionnaire raisonné du mobilier français de
l'époque carlovingienne à la Rénaissance" (1858-1875). Alte lucrări
importante ale lui EUGENE VIOLLET-LE-DUC sunt "L'Art russe" (1877) şi "De la décoration appliquée aux édifices" (1879).
EUGENE VIOLLET-LE-DUC şi problema adevărului în arhitectură :
- adecvarea clădirii la scopul acesteia – ( o temă care avea să
influenţeze toată gândirea modernă). Acuză modul de operare clasicist
care ignora necesităţile funcţionale în numele “ principiilor eterne ale
frumosului “
- adevărul în expresia structurală materială a clădirii – folosirea
materialului într-o formă structurală corectă ,( în contextul în care
clasicismul funcţiona ca un sistem de ordine şi nu ca un sistem tehnic )
- necesitatea adaptării arhitecturii la condiţiile climatice şi
regionale – folosirea materialelor locale şi respectarea condiţiilor
impuse de mediu
Eugène Viollet-le-Duc a încercat să demonstreze că există nişte legi
obiective după care se poate reconstrui forma pornind de la structură.
Eugène Viollet-le-Duc a fost un partizan al industrializării : în
proiectele sale nerealizate propune folosirea materialelor şi
tehnologiilor noi, exploatează estetica formelor structurale, scrie
ziuaveche. ro.
Dacă în Franţa nu a reuşit să se impună decât ca restaurator datorită
controlului sever al Academiei, Eugène Viollet-le-Duc a avut o influenţă
imensă în străinătate, în special în ţările care nu au avut o tradiţie
neoclasică Olanda, Catalunia sau America.
Cultul materialului şi al tradiţiei locale ,împreună cu un mare accent
pus pe structura de rezistenţă (care tinde să devină un element
generator de formă), fără a respinge tehnologia, stabilesc noul profil
al arhitecturii moderne, diametral opuse celei clasicizante care folosea
uniform aspectul exterior de piatră şi un sistem de ordine abstract şi
neadaptat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu